Social Icons

twitterfacebooklinkedinFollow Me on Pinterestemail

marți, octombrie 14, 2014

Nu fu vara cum îi toamna

(Că oricum numa' vară nu fu anul ăsta.)

Trag de mine să rezist heroic în birou când tot ce vreau este să mă așez pe iarbă într-un parc, cu o carte în mână, și să mă bucur de ultimele raze de soare.

Amân momentul dresurilor, deși dimineața cam dârdâi, dar așa-i de fain afară pe la prânz că mi se pare un sacrilegiu să-mi acopăr de pe acum picioarele. Las' că o să tot fac asta la iarnă.

Mă plimb mult pe jos, în orele alea (puține) libere pe care le strecor printre muncă, dansuri, baschet și... altele. 

E mișto de tot vremea asta și tot ce vine cu ea, de la mirosul de ardei copți și dovleac la cuptor (note to self: supă de dovleac cu mascarpone, yumm!) la frunzele zburate de vânt. Până și Bucureștiul e mișto these days.

Se pare că-ncepe să-mi placă toamna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu