Social Icons

twitterfacebooklinkedinFollow Me on Pinterestemail

miercuri, iunie 11, 2014

Dilema mondialului

***Atenție! Post lung despre fotbal! =))

Din '94, de la primul mondial de care îmi aduc aminte (cred că și în '90 ne-am uitat, dar pe vremea aia aveam alte preocupări), am ținut mereu cu Italia. M-am amorezat cu o pasiune nebună (care nu mi-a trecut nici acum) de Roby Baggio și am rămas setată așa (drept urmare, mai mereu țin cu echipe din Italia prin orice fel de campionat/cupă etc etc - cu mici excepții, of course, n-o să mă auziți niciodată ținând cu Rubentus, par exemple).

Ei, anul ăsta am o dilemă. Am decis eu că nu mă mai amuză echipa Italiei de nici o culoare, Rossi e accidentat, toată apărarea e bianconeră, pe Rano nu l-a convocat idiotul de Prandelli, iar pe trădătorii de Pirlo & Balo i-aș băga cu capul în prima budă și-aș trage apa. (Nu cred că rezist eu mult în starea asta, când or juca cu Anglia, n-o să mă pot abține să nu țin cu ei, totuși.)

Cum în fotbal, pe lângă amorul nestăvilit pentru sport/echipa X/jucătorul Y, există și mult mult hate (yep, we hate and we hate with a passion!), mi-am făcut un sistem. Deci echipa ideală cu care aș ține fără nici un fel de rezerve/remordimientos ar arăta așa:
  • Să nu aibă nici un jucător cu față de băiețaș de cartier (deci nici un Ronaldo sau Neymar) - mi-e de ajuns că lucrez în Rahova și văd dubioși din ăștia pe stradă la tot pasul.
  • Să nu-l aibă pe Messi. M-am săturat de Messi. Orice lucru în cantități industriale devine grețos, eventually, fix așa cum n-am putut să-i mai înghit pe Hagi, Zidane, Del Piero, Figo, Beckham de-a lungul timpului (Figo s-a deșteptat, a plecat de la Real și a ajuns la Inter, și tot am rezerve în privința lui...).
  • Să nu aibă nici un jucător de la Juventus. Sau de la Real. Sau de la Chelsea.
  • Să nu fie Anglia. Never in a million years, Și da, știu că ei au inventat fotbalul, dar tot nu.
După calculele mele, asta înseamnă că voi fi cel mai înfocat suporter al... Japoniei? Joacă Nagatomo, but on the other hand antrenor e Zaccheroni, mama lui de milanist... Costa Ricăi? Nu știu pe nimeni pe acolo, cam aiurea să țin cu ei. Iranului? No way, ăia-s demenți. Deci? 

Singura soluție pe care o văd e să fac concesii și să mă reorientez în funcție de cine trece de grupe. So...

Grupa A - Croația. Pentru Kovacic, mânca-l-ar mama de frumos și talentat și interist ce e. Da-i Modric la Real și nu știu cât o să joace Mateo, că-i cam tânăr. Așa că pun și Brazilia, că-i gazdă și că-i Brazilia, și îmi rezerv dreptul să-l înjur birjărește pe Neymar de câte ori apare pe TeVeu.

Grupa B - Olanda. Mereu am ținut puțin și cu Olanda și oricum, singura altă variantă ar fi Chile, da-i are pe dubioșii de Vidal și Isla, deci nu. 

Grupa C - rămân cu Japonia, restu-s varză rău. Go Naga!

Grupa D - Italia, că oricum n-am altă variantă. Restu-s ori Anglia ori degeaba.

Grupa E - ignore total. Franța și Elveția nu, Ecuador și Honduras n-au nici o șansă.

Grupa F - Argentina pen'că-i singura echipă normală, în ciuda prezenței lui Messi, și pen'că are cei mai mulți interiști. 3, adică. Campagnaro, RodriGol Palacio și Ricky Alvarez. Poate și ăsta să fie un criteriu.

Grupa G - Germania. Măcar aici n-am nici un dubiu.

Grupa H - îmi bag picioarele în ea de grupă, intră și asta la ignore total. 

Cam grea viața de microbist, parol!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu