Românul știe să se plângă. Mult și des și despre toate. O fi genetic, o fi că în sfârșit avem libertatea să ne plângem și nu ne mai bagă nimeni la mititica pentru asta (deși, come on, au trecut niște mulți ani de la căderea comunismului și mi se pare cam absurd să motivăm totul cu asta, dar nah... românul).
Ce nu știe însă românul este legea. Aia bună, rea, cum o fi, avem obligația de a o cunoaște. O fi că am terminat dreptul, nu știu, dar mi se pare absurd să nu cunoști legea. Să nu îți știi obligațiile și, culmea, nici măcar drepturile. Dar să te plângi de fiecare căcățel și să-ți dai cu părerea ca și cum ai fi atotștiutor când de fapt...
Și pe lângă faptul că e de neînțeles acest lucru, mai e și dovadă de imaturitate - frate, trăiești îmtr-o lume cu reguli scrise, nu e anarhie să facă fiecare ce-l taie capul (deși cam asta crede românul că înseamnă democrație - altă tară comunistă). Și e de-a dreptul periculos câteodată, poate oricine să te învârtă cum vrea pentru că tu ești prost și nu știi ce drepturi ai.
De la o anumită vârstă, omul nu ar trebui să mai aibă nici o scuză pentru necunoașterea legii. Și cu atât mai puțin cu cât acum accesul la informație este ușor, rapid și gratis - nu te obligă nimeni să dai bani pe Monitorul Oficial, găsești tot ce vrei pe net.
Eu rămân mască atunci când oamenii se angajează într-un loc și nu știu ce scrie în contractul lor de muncă, nu mai vorbesc de ROI sau de Codul Muncii, pe care nu le citește nici dracu. Și după aia se miră că ei știau că au nu știu ce drepturi pe care - guess what? - nu le au, sau invers, habar n-au că trebuie să ceară anumite chestii la care ar avea dreptul.
Pe bune de nu abia aștept să iau o pauză de la management. M-am săturat de oameni care nu sunt în stare să citească o nenorocită de lege și cărora trebuie să le explici că ce au auzit ei din vecini este complet SF.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu